Cristian Popovici


Cristian Popovici

Cum decurge o zi din viaţa unui reporter la ştiri? Ca drumul fără oprire al unui tren intercity. Elveţian, nu românesc, căci la noi însăşi pronunţia „tren intercity” este o gogomănie. Viteza şi precizia caracterizează meseria noastră. Nu suntem ziarişti, pentru care am tot respectul şi invidia că pot „coace” ideile în linişte la o cafea sau la un trabuc fin. În paranteză fie, nu beau cafea şi nici nu fumez. Cel mai mare duşman al nostru este timpul şi, dacă aş avea o superputere luată din blockbusterele holywoodiene, aceea ar fi să pot controla timpul. La noi, expresia „aşteaptă 5 minute” face diferenţa între o ştire în exclusivitate şi una banală. Aşa că, odată ce ai informaţia, o verifici cât poţi de repede şi o arunci pe post sau pe site, înaintea concurenţei. Fie că ne luptăm cu nămeţii în toiul iernii, fie cu canicula la 40 de grade Celsius, ne facem meseria strângând al dracului de tare din dinţi. Îmi place ceea ce fac, altfel renunţam de mult. Şi am văzut cum studenţi ieşiţi de pe băncile facultăţii încercau această meserie. O zi, două şi «La revedere!». Nu-i deloc uşor să te trezeşti la 6 dimineaţa când îţi sună telefonul că un şofer alcoolic a provocat o tragedie. Cum nu e uşor nici să ajungi la 3 dimineaţa acasă pentru că nu ştiu ce traficant a fost arestat de poliţişti. Dar asta mi-am ales să fac şi nu regret câtuşi de puţin.